Cum ieşim dintr-o relaţie? Cu câtă uşurinţă acceptăm că am fost părăsiţi? Există o terapie pe care o putem aplica singuri pentru a depăşi momentul?
Acestea sunt numai câteva întrebări la care psihologii şi antropologii au încercat să găsească un răspuns. Helen Fisher, o cercetătoare care a studiat mai bine de 30 de ani "chimia dragostei" , susţine că respingerea de către partener şi privarea de afecţiune declanşează modificări în creierul nostru.
Studiile ei arată că atunci când suntem părăsiţi, durerea fizică se corelează cu cea emoţională, relatează Huffington Post. Tocmai de aceea, o despărţire poate lua proporţii dramatice. Expresia "a muri de inimă rea" nu e doar o figură de stil. În urma unei separări, oamenii sunt predispuşi la atacuri de cord şi accidente vasculare, cauzate de stările lor depresive.
După scanarea creierului unor "persoane respinse", s-a constatat că organismul lor secretă dopamină şi cortizol (n.r. hormonul stresului) în exces, explică Fisher, cercetătoare la Universitatea Rutgers din New Jersey. După o despărţire, oamenii încă manifestă trăiri intense faţă de foştii parteneri şi nu pot accepta că au fost părăsiţi pentru totdeauna. De aceea, "părăsiţii" apelează la diverse metode pentru a restabili legătura cu "el" sau "ea". De multe ori, strategiile sunt de-a dreptul umilitoare şi degenerează în hărţuire: de la trimiterea mai multor scrisori până la strecurarea în casa fostului sau a fostei pentru a-l/ a o implora să se răzgândească. La început, majoritatea trec prin multe transformări fizice care nu le fac bine: fumează în exces, sar peste mese, îşi găsesc refugiul în mâncare.
"Anatomia" despartirii:
Pe orice parte ai fi, despărțirea nu e niciodată ușoară. Chiar fiind cel care ia hotărârea, parcă e la fel de greu să dai pe cineva afară din viața ta, cum e și să fii cel dat afară…
Nu e bine să mai rămâi într-o relație după ce ai hotărât că e timpul să îi pui capăt. E recomandat să o faci imediat, fără să o lungești așteptând ”momentul potrivit”, pentru că nu o să apară niciodată. Totuși, o idee bună ar fi să o faci într-o zi de luni. De ce? Doar nu ai vrea să strici weekendul cuiva! In plus, statistic vorbind, lunea este considerată oricum cea mai proastă zi a săptămânii. Fiind din start compromisă, nu ai cum să faci prea mult rău.
Felul în care o faci este foarte important. Teoretic! Rezultatul este același, deci putem aplica motto-ul ”scopul scuză mijloacele”. Este onorabil să faci pasul față în față, denotând curaj din partea ta și respect pentru celălalt. Este decent să dai vestea printr-un telefon, într-o conversație online sau chiar printr-un mesaj. Inacceptabilă, în schimb, este despărțirea prin orice formă de intermediari, fie vorba despre prietena cea mai bună, status-ul de pe Facebook sau un post-it.
Atitudinea pe care o ai contează foarte mult, într-adevăr. Dacă în momentul despărțirii este recomandat un ton neutru, o atitudine demnă, nemișcată de eventualele lacrimi, rugăminți, jigniri, înjurături, obiecte aruncate spre tine, în perioada imediat următoare este bine să fii un laș și să fugi. Da, ascunde-te după un copac ca să eviți să dați nas în nas pe stradă, refuză invitațiile la petrecerile prietenilor comuni și nu mai frecventa locurile care știi că îi plac. Să vă vedeți atât de recent după ce i-ai dat papucii nu o să facă decât să-i provoace tristețe și să-i amintească de cât de tare te urăște.
Se spune că perioada de care o persoană are nevoie să treacă total peste o despărțire este egală cu jumătate din durata relației. Deci, dacă doar ce ai rupt o relație de câteva săptămâni, fii fără griji, nici nu o să ai timp să te obișnuiești cu privirile tăioase aruncate în direcția ta. Dacă vorbim, în schimb, despre o relație care a durat câțiva ani… poți să speri că undeva, în interior, și celălalt visa la despărțire, dar nu a avut destul curaj să o facă. Altfel, înarmează-te cu multă răbdare. Și cu un spray paralizant – nu se știe niciodată!
